Of, Doamne! Oare asta avea sa fie cea mai lunga noapte din viata mea? Nu-mi placea sa ma gandesc la asta, insa poate asa avea sa fie. In mintea mea suradea un gand: acela cum ca eu as fi cea blestemata din familie. Dadeau nenorocirile peste mine ca apa peste pietrele de rau. Trebuie sa vorbesc cu bunica!!! Ea ma poate ajuta! De fapt, asta speram. Speram sa fie adevarat pentru ca daca nu este, nu stiu ce o sa ma fac. Sau da?
12 mai 2011
Draga jurnalule,
Trebuie sa spun cuiva ce am pe suflet. In momentul asta simt ca doar tu esti alaturi (cu adevarat) de mine. Stiu ca nu ti-am mai dat de mult timp atentie, insa cred ca a venit vremea sa o fac mai des.
Ce pot sa iti spun? Luke se pare ca m-a parasit. Pana si Elizabeth (cea mai buna prietena a mea-om) nu prea ma mai baga in seama. Am auzit ca o sa plece in Carolina de Sud. Nu se poate asa ceva. Tu iti dai seama? Carolina de Sud??!! Este imposibil.
Lasand toate astea la o parte, stii ce sexy este Joseph? Oh! Este nemaipomenit.Nici nu iti poti inchipui. Este ceva intre proful de sport si Brad Pitt. L-am simtit. Adica, stii tu… Faza cu simtitul ingerilor. Ii miros. In camera mea, atunci, simteam 2 ingeri, insa credeam ca era si tati cu Lexi. Joseph este atent, dragut, noul meu coleg, bineinteles, si foarte protector. M-a uimit cum ne-a aparat pe mine si pe Lexi atunci. Am impresia ca si el a trecut prin ceva dureros cu Pazitorii. As vrea sa aflu ce ca sa il pot ajuta. Promit ca voi face asta; iti voi spune si tie. In schimb, Lexi este alta. S-a schimbat; a crescut. Inca nu am avut ocazia sa vorbesc cu adevarat cu ea. Presupun ca o sa imi fie mai usor de acum. Vom fi exact acele 2 surori cum ne-am dorit intotdeauna. Ma bucur ca este aici.
Au trecut 4 luni de la ziua mea. 4 luni de cand stie. Inca ma doare ca m-a parasit pentru Angela. De fapt, eu l-am parasit. Eu am cedat. Insa cred ca asa a fost cel mai corect. Pana acum, Luke s-a tinut de promisiune. Nu a spus. Se pare ca nu este extrem de sincer cu iubitica lui. Ce ma bucur!
S-a facut tarziu, ma duc sa ma culc. Maine este o zi noua, grea. Promit ca imi vei simti creionul pe paginile tale, din nou, foarte curand.
Trrrr!!!
Exact la tanc.
-Da, bunico?
-Ai patit ceva, draga mea?
-Nu, doar vroiam sa iti cer cateva sfaturi.
-Nu la asta ma refeream.
Simteam seriozitatea din vorbele ei. Imi dadea fiori. Bunica nu era genul de persoana care sa foloseasca vreun ton grav; mai ales cu mine.
-Ma sperii!
-Nu, dar vad ceva rau. Se apropie de voi. Ai grija de Lexi si de Joseph. De ingeri mai ales. Te sarut, micuto.
-Nu, dar vad ceva rau. Se apropie de voi. Ai grija de Lexi si de Joseph. De ingeri mai ales. Te sarut, micuto.
-Dar, bunico…
De ce naiba toata lumea imi inchide telefonul in nas? Ce a vrut sa spuna bunica? Intr-adevar a reusit sa ma sperie. Ma voi chinui sa o ascult. Trebuia sa o sun din nou. Sau macar sa incerc.
Trrrr, Trrrr!!!
Exact cum ma asteptam. Tipic bunica. Niciun raspuns. Ma voi gandi la asta maine.Si asa, la cat de somn imi este nu sunt in stare sa gandesc nici cat o nuca. Hmmm. Tocmai am spus ca nuca este mai desteapta ca mine. Nu imi vine sa cred!
Cioc! Cioc! Cioc!
Inca putin.
Cioc! Cioc! Cioc! (La dracu’!)
Mi-am tarat picioarele spre usa. Deja ma asteptam sa o si vad pe Lexi cum intra in camera si incepe sa urle. Parca de chestia asta nu-mi fusese dor atata timp cat nu am fost impreuna. Chestia asta chiar o uram. Wow, ceasul arata ora 9. De ce s-ar fi trezit tocmai la ora asta? Ea nu era o persoana matinala. Am deshis usa si am ramas inmarmurita.
-Ce faci aici?
-Pai… Vezi tu, eu ma trezesc de obicei devreme.
-Esti singurul baiat pe care il cunosc sa faca asta.
Zambea cu gura “pana la urechi”. Pana si dimineata era incantator. Parul sau cu nuante de auriu ii era zburlit; arata bine. Era imbracat cu un simplu tricou alb si o pereche de pantaloni de trening. Hainele astea ii veneau ca o manusa.
-Sophia? Unde ai ramas cu gandul, spuse Joseph razand.
-Nu stiu. Hai, intra. Doar nu o sa te tin pe hol.
-Bine.
S-a asezat usor pe patul meu. El era la mine in pat!!!
-Sper ca nu te deranjez.
-Nu, doar ca nu prea sunt obisnuita sa ma trezesc asa devreme de obicei. Ai vreo problema? Ti s-a intamplat ceva?
-Nu, doar ca… Vroiam sa vorbim.
-Ah, m-am linistit.
-Cineva a avut o noapte proasta?
-Cum de i-ai dat seama?
-Cearcanele astea nu te ajuta deloc.
Intinsese mana si mi-a atins fata. Avea mainile calde. Si atunci am vazut-o.
-Wow, stai putin. Ce este asta?
Si-a retras mana repede. Podul palmei ii era brazdat de o imensa cicatrice. Inca era rosiatica pe margine. Era recenta. Il deranja la atingere; puteam observa asta.
-Nu e nimic.
-Eu n-as numi asta un “nimic”. Daca te rog, imi povestesti?
-Sophia,…
-Te rog. Suntem prieteni, mai tii mine? Vreau sa stiu.
L-am privit in ochi si atunci am stiut ca povestea avea sa inceapa sa se contureze.
Era o zi frumoasa in Carolina de Sud. Nu prea te puteai bucura de foarte mult soare pe acolo. Abia aflasem in ce ma transformam. Inca nu ma puteam obisnui cu ideea. Mi-era teama de ce s-ar fi putut intampla. Stateam cu tata pe veranda casei si imi explica ca aveam sa simt niste furnicaturi pe masure ce imi cresteau aripile. De la inceput imi spuse ca nu am voie sa spun nimanui. Nu intelegeam asta.
-Tata, dar…
-Niciun dar, Joseph. Nu ai voie si gata. Ai 13 ani si faci cum spun eu. Nu esti major, nu faci ce vrei.
-Dar Jared este cel mai bun prieten al meu. Trebuie sa ii spun. Ne stim de mici copii. Nu avem secrete.
-Am spus nu, si gata. Nu mai lungim discutia pe tema asta.
Si asa am continuat cateva saptamani. In certuri permanente. Cand nu ma ridicam eu sa plec, iesea el di casa trantind usa. Nu stiam unde aveau sa duca aceste incaierari. Nu-mi imaginam ca totul poate lua o intorsatura atat de urata. Intr-o seara am decis sa ies sa zbor. Desigur, nu intr-un loc unde sa ma vada toata lumea. Tata imi povestise si despre Ei si facuse tot posibilul astfel incat sa ma tem. El spunea ca acest lucru era unul bun; teama de Ei.
Stateam pe marginea lacului si atunci am auzit pasi. Stiam ca cineva se apropia de mine. Am intors capul, iar el era acolo. Jared, cel mai bun prieten al meu.
-Imi pare rau, am spus.
-Inca nu ai aflat toata povestea.
-Continua. Promit sa nu te mai intrerupt.
-Ce sunt alea, Joseph? Sunt…sunt…
-Da, Jared. Sunt aripi. Vezi tu, sunt un inger.
Si la inceput s-a temut. Apoi, incetul cu incetul, in timp ce ma patrundea istoria ce i-o spuneam, a inceput sa se bucure. Ii placea sa ma vada fericit. Nu te gandi la chestii aiurea. Eram cei mai buni prieteni, ne cunosteam de la 3 ani. In timp ce stateam si povesteam, au aparut Ei. Am incercat sa-l protejez, dar a fost inutil. Ne-am luptat. Am incercat din rasputeri sa-l apar. Insa, l-au omorat si Ei m-au taiat in palma cand au aruncat sabia. Nu am sa uit niciodata acea sabie de foc.
In ochii lui se adunasera lacrimi. L-am luat in brate si am stat mult timp asa. L-am lasat sa se descarce. Nu mai vazusem vreun baiat ca el sa planga. Adica, era baiat mare, insa pierderea celui mai bun prieten nu era o joaca. Si eu am fost pe cale sa il pierd pe Luke. Stiam cum era. Insa, eu am reusit sa-l salvez la timp. El nu putuse si imi parea rau.
-Uite, stiu ca nu foloseste la nimic, dar eu am fost in aceeasi situatie.
-Stiu, Sophia.
-De asta ne-ai aparat asa pe Lexi si pe mine atunci?
-Da. Voi 2 sunteti cele 2 prietene alea mele. Nu imi permit sa va pierd si pe voi. Nu vreau sa mai fac asta. Nu cred ca as mai suporta inca o pierdere.
Era sincer. Vedeam asta in ochii lui.
Trrr! Trrr!
-Doua secunde.
-Sigur.
-Alo?
-Buna. Am sunat sa te anunt ca plec. Nu vroiam sa fac asta fara sa imi iau ramas bun de la tine. Vei fi intotdeauna prietena mea cea mai buna.
-Lizz, imi pare rau. Stiu ca nu am prea fost alaturi de tine dar am fost …
-Ocupata, stiu. E in regula. Promit ca vom vorbi si pe internet. Prietenia noastra nu va fi destramata din cauza distantei; e prea stransa.
-O sa imi fie dor de tine, am spus cu vocea tremuranda.
-Stiu, si mie. Trebuie sa plec la aeroport. Vorbim in curand.
-Pa.
Cred ca plangeam. Adica, era ceva normal. Cea mai buna prietena a mea pleca. Pentru totdeauna. Imi parea rau, desigur, insa ma si bucuram pentru ca asa, Ei, nu ii vor mai face nimic. O stiam in siguranta si asta ma linistea.
-Gata cu plansul.
Joseph zambea; amar.
-Trebuie sa iti fie greu.
-Da, imi este. Dar nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Imi face rau.
-Bine. Ce repede a trecut timpul.
-Da, hai sa o trezesti pe Lexi.
-Glumesti?! Tu nu stii cum face?
-Ba da, speram sa ma scapi tu de asta.
-N-ai sanse.
-Bine, dar trebuie sa ne punem de acord. Fiecare o trezeste timp de o saptamana. Facem cu randul.
-S-a facut, Soph.
Deja stiam ce ma astepta. Urlete, smiorcaieli, alte tipete, si tot asa. Lexi era o persoana cu un caracter extrem de puternic. N-ati fi vrut nici voi sa o treziti la ora 10 dimineata. Dar ea a vrut la scoala, nu? Sa suporte.
Cioc! Cioc! Cioc!
Nimic. Bineinteles, dormea bustean. Usa s-a deschis, iar capul lui Lexi arata de parca ai fi pus o bomba in parul ei. Ma apuca un ras grozav.
-Tu de ce naiba stai si razi? Cat e ceasul?
-Este ora 10.
-Cat?!?!?!?
-M-ai auzit. N-ai vrut tu la scoala? Hai misca-te mai repede pentru ca altfel intarziem.
-Asa e zilnic?
-Ce?
-Trezitul…
-Da.
-Inteleg de ce chiulesti.
-Imi dau seama. Hai, spala-te.
-Joseph s-a trezit?
-Da, am vorbit cu el?
-Ce?
-Esti bagacioasa. Hai imbraca-te. Si piaptana-te.
A scos limba si s-a strambat. Am inceput sa rad si m-am indreptat spre camera mea.
-Ce naiba?!
Aaron dormea ca un puisor in patul meu. De fapt, sforaia. Era al meu. Fusese alaturi de mine in momente grele. L-am mangaiat usor pe cap si s-a intors “pe partea cealalta”. Am inceput sa ma imbrac si sa imi fac parul. Mama imi spunea mereu ca o sa ajung cheala daca o sa il mai indrept atat de mult. Probabil asa era. Dar nu imi pasa. Am inchis usa usor ca sa nu il trezesc pe Aaron. De data asta aveam sa il las acolo. Cred ca era obosit.
Ceasul se facuse deja 11 si jumatate. Am luat micul dejun impreuna cu Lexi si Joseph. Mama si tata deja erau plecati la munca. Le-am povestit celor 2 prieteni despre avertismentul bunicii de aseara si au fost la fel de surprinsi ca si mine. Nu stiau la ce se putea referi buni, asa ca am hotarat sa lasam subiectul deoparte insa aveam sa fim foarte atenti.
-Hai, Lexi, grabeste-te. De ce fetele au atat de multa nevoie la toaleta?
-Off, Joseph, noi trebuie sa aratam mereu bine.
-Si da rezultate. Aratati bine.
Zambea intr-un fel in care pielea mi se facea de gaina.
-Sunt gata.
-Ma bucur, am spus putin dezamagita de fapt.
Pe drum, am povestit despre ce am mai facut in anii in care nu am fost alaturi unul de celalalt. Desoperisem ca Lexi avusese foartee multi prieteni, ceea ce nu ma surprindea. O cunosteam pe Lexi, putea sa aibe cati baieti vroia. Era frumoasa si ei apreciau asta la ea. Joseph mi-a povestit despre perioada in care nu o cunoscuse inca pe Lexi, cand era doar un pusti de 15 ani, despre toate prostiile pe care le facea, despre turele de zbor de noapte fara acordul tatalui sau. Intr-un fel stiam povestea asta. Si eu faceam asta, zburam fara ca parintii sa afle. Lor le pasa foarte mult de acest secret si cand am vazut ce a patit tata, am inteles si eu: se chinuiau sa pastreze o anumita distanta de Pazitori pentru a nu isi cauza problemele nedorite chiar ei. Presupun ca era greu, inca este. Insa, atunci cand paseam toti trei pe aleea liceului, am simtit cum stomacul mi se face ghem. Stiam ce aveam sa vad, sau pe cine de fapt: Luke. Trebuia sa fiu sigura pe mine.
Matematica era prima ora. Ceva ma pasiona aici. Nu stiam clar ce, dar ma atragea. De obicei, fetele nu sunt atat de impresionate de stiintele exacte, dar se parea ca eu sunt exact pe dos, pur si simplu “anormala”. Unii credeau ca sunt tocilara si asta ma enerva. Nici macar nu ma chinuiam sa invat acasa sau sa imi fac temele. Intelegeam, stiam; era usor. Cat a durat ora, Luke a incercat sa imi trimita vreo 20 de biletele, insa nu am citit nici macar unul. Vroiam sa ma indepartez usor si fara lacrimi de situatia asta, stiam ca asa va fi mai bine pentru amandoi. Proful, Alexander Joshua, nu arata asa de rau. Era brunet, inalt, evident cu ochii caprui. Imi dadusem seama inca din prima saptamana de scoala ca Elizabeth era fascinata de el. Dar ea nu mai era aici, iar Meredith cred ca ii luase locul. Pur si simplu statea cu gura cascata la el. Nu le intelegeam. Bineinteles, Lexi isi gasise un coleg de banca minunat, si anume Ethan Jayden. Iar Joseph isi ocupase locul langa mine, sau mai degraba “scapase” cumva de colega mea de banca (Si asa nu ma ajuta cu nimic).
Trrr! Trrr! Trrr!
Mi-am apucat cartile si am inceput sa ma indrept catre usa alaturi de Joseph. Se parea ca Lexi mai avea putina “treaba”. Ceva cu schimb de numere de telefon. Ma apuca rasul cand ma gandeam cate inimi o sa franga in liceul asta.
-Sophia!
Recunosteam vocea si recunosc ca imi era putin teama sa ma intorc; Joseph o facuse in locul meu.
Recunosteam vocea si recunosc ca imi era putin teama sa ma intorc; Joseph o facuse in locul meu.
-Salut!
-Salut! Tu cine esti?
-Salut! Tu cine esti?
-Luke, nu fi nepoliticos, i-am spus parca mustrandu-l ca atunci cand eram copii.
-Scuze. Sunt Luke.
-Iar eu sunt Joseph.
-Soph, vad ca ti-ai gasit repede un alt prieten.
-Nu vorbi asa cu mine, Luke. Nu am facut altceva decat sa imi primesc asa cum trbuie musafirii.
-Deci si el este…?
-Da, este. Si scuza-ma ca nu ti-am raspuns la biletele dar nu sunt pregatita. Ce mai face Angela? Presupun ca sunteti tot impreuna.
-Da, este bine. O sa ii spun ca ai intrebat de ea.
-Faci cum vrei. Hai, Joseph. Ne mai vedem.
-Bine. Soph!
-Da?
-Da?
-Sper sa redevenim prietenii aceia.
-Si eu. Dar nu acum. Pa.
I-am facut cu mana in timp ce ma indepartam. Joseph nici macar nu deschisese subiectul si ii eram recunoscatoare pentru asta. Am mers la cantina si ne-am luat fiecare cate o Cola. Inca nu eram infometati sau ceva de genu’. Nici dupa ce se terminase pauza, nu reusisem sa dau de Lexi. L-am ajutat pe Joseph cu un tur al liceului. Ma simteam bine in preajma lui. Nu cum o faceam cu Luke. El era altceva.
Am continuat sa vorbim despre cu totul si cu totul altceva in afara de Luke sau comportamentul meu de mai devreme. Cand in sfarsit se sunase, am descoperit-o pe Lexi deja in sala unde urma ora de istorie a artelor. Ma surprinsese. Ne-a zambit mie si lui Joseph si apoi ii facu cu ochiul lui Ethan. Deja se legase ceva, si intelegand si el asta, Joseph a ras langa mine. Murmurase ceva de genu’ :”Nu inceteaza sa ne uimeasca pe zi ce trece.” In cazul asta ii dadeam dreptate. Lexi era ca si o cutie cu comori bine ascunse.
Istoria artelor era placuta. Lexi si cu Joseph ramasesera cu gura cascata, deci insemna ca le placea si lor. Doamna Ava ne povestea despre Renastere si perioada acesteia. Ne-a aratat “Cina cea de taina” De Leonardo DaVinci si “Izgonirea din Eden” de Masaccio. Au urmat de asemenea comentarea unor subiecte controversate despre Leonarda DaVinci sau despre Michelangelo. Se parea ca de data aceasta, toata clasa era absorbita. Subiecte ca acestea ne placeau. Erau placute, frumoase si linistitoare. Am fost distrasa atunci cand Joseph m-a batut usor pe umar si, cu un zambet, mi-a inmanat o bucata de hartie bine impaturita.
Lexi: “Ai vazut ce bine arata tipul de langa mine?”
Eu: Lexi, il cunosc de ceva timp. Si da, arata bine. Nu te entuziasma asa de repede. Nu prea are obiceiul sa stea cu o fata mai mult de o saptamana. Nu vreau sa fi ranita. Abia ai ajuns.”
Lexi: “Bla, bla, bla… Cum zici tu!
Eu: “Stiu ca degeaba imi racesc gura. Tot cum vrei faci!”
Lexi: “Multumesc. Pentru ca nu ma judeci. Esti o buna prietena. Tu cum esti?”
Eu: “In ce sens?” Daca te referi la Joseph care probabil ca trage exact in momentul asta cu ochiul la ce scriu si ii spun SA NU SE MAI UITE SI SA ISI VADA DE TREABA LUI, este totul ok. Spre deosebire de tine, nu mi se aprind calcaiele atat de repede dupa vreun baiat.”
Lexi: “El nu e orice baiat. Stii asta. El este de asemenea Inger. Deci, daca ai fi cu el nu ai mai avea probleme sa te ascunzi.:
Eu: “Probabil ca ai dreptate. Dar, vreau sa mai astept putin. Sa imi clarific sentimentele si apoi mai vad eu. Dar, stai linistita, tu vei fi prima persoana care va afla ce am hotarat.”
Lexi: “Sper.”
Apoi, am incheiat aceasta discutie. S-a sunat si am iesit in curte. Era placut afara pentru mijlocul lui mai. Chiar ma miram de tot soarele si am hotarat sa profit de el cat mai puteam. Toata lumea se uita la mine si la cei doi prieteni ai mei. Mai ales la Joseph.
-Hei, pe mine o sa ma cam pierdeti. Ethan m-a invitat sa iesim in seara asta. Sper ca nu va suparati.
-Nu, am spus. E ok. Distreaza-te cat ai ocazia.
-Atunci, noi vom ramane acasa sa ne uitam la un film.
-Bine, Joseph.
Programul era deja stabilit dupa cum se vedea situatia. Aveam sa stau o seara intreaga alaturi de Joseph. Pe de o parte imi convenea, aveam mai mult timp sa ne cunoastem si in felul acesta imi dadeam si eu seama de sentimentele mele pentru el. Iar el parea incantat. Adica, era baiat, pentru Dumnezeu, cum sa nu ii placa? Surprinzator, si mie imi placea.
Ora de franceza urma. Era preferata mea. S-a desfasurat extrem de frumos. Lexi si Joseph stiau franceza, asa ca nu le-a fost greu si s-au intergrat imediat. Ba chiar profesoara ne-a pus sa purtam un dialog despre ceea ce aveam de gand sa facem in weekend. Era distractiv. Franceza este o limba usoara si pe gustul multor persoane. Toata lumea ne-a luat in ras cand in dialog noi spuneam ca aveam sa zburam in inaltul cerului, fugarind cativa porumbei sau admirand stelele. Pana si noi am inceput sa radem dupa aceea spunand ca a fost totul o gluma, fiindca zborul era ceva imposibil. Insa noi trei demonstram exact contrariu.
Geografia s-a demonstrat a fi insuportabila. De fapt, profa era ciudata. Pana si Lexi si Joseph au observat asta. Din aceast cauza, ora parca ar fi fost de un an si nu de 60 de minute. Cred ca nu am mai avut niciodata impresia acesta. In timpul orei ori am vorbit cu Joseph, care se tot foia pe scaunul de langa mine gandindu-se la ce film urma sa vedem in seara asta, sau cu Lexi, de data aceasta nu prin biletele de hartie, ci prin mesaje. Telefonul meu vibra de fiecare data pe banca si toata lumea se oprea pentru 2 secunde din vorbit. Luke ma privea din coltul celalalt al clasei, de langa Angela. Nu parea foarte fericit, dar el si-a facut-o cu mana lui.
Cand s-a terminat ora, i-am multumit lui Dumnezeu cred ca de vreo 100 de ori. Ii era atat de recunoscatoare, incat eram in stare sa fac orice. Era ora cea mai de rahat dintre toate cate aveam. Ajunsesem sa regret ca m-am bagat pana si in cercul de geografie. Va trebui sa ma scuz si sa ma retrag. Nu era chiar asa de greu. Sau da? In pauza, Luke mi-a facut usor cu mana si i-am raspuns la salut. Am vazut ca fata i s-a luminat uspr, iar Angela parea ca scoate flacari. Eh, ce imi mai placea asta.
Ora de chimie d-a petrecut in liniste. Nicio reactie nu a distrus laboratorul si incepusem sa ma bucur ca ii am pe Lexi si pe Joseph in echipa. Eram cam varza la substante. Fizica s-a dovedit a fi plictisitoare, profa vorbind in continuu despre Newton si legile lui. Cand s-a sunat, ziua era pe sfarsite. Aveam ultima ora: sport. Abea asteptam sa il prezint lui Lexi pe domnul Nicholas, avea sa ii placa. Eram sigura de asta. Ne-am schimbat la vestiare foarte repede pentru ca baietii sa nu aiba vreo ocazie sa traga cu ochiul ca de obicei. Era de rahat toata situatia asta cu schimbatul. Mereu se gasea cate vreun tocilar frustrat care sa se dea mare ca a reusit sa intre in vestiarul fetelor. Cand am intrat in sala, domnul Avery, Nicholas mai pe scurt, facea flottari. Ah, era atat de sexy…
-Domnule Nicholas?
-Sophia, stii foarte bine ca nu vreau sa ma tratati cu “domnule” am 23 de ani, suntem apropiati in varsta.
-OK, Nicholas. Ei sunt Lexi si Joseph. Pretnii mei, au venit azi. Este prima lor zi aici.
Lexi ramasese masca. A trebuit sa ii dau vreo doua coate ca sa raspunda, iar Joseph incepuse sa rada.
-Ca sa nu ii mai dau prietenei tale prilej de tentatie, arata-i cateva tactici de volei. Daca nu te descurci sa ma chemi.
In timp ce ne indepartam, Lexi nu mai putea de nerabdare.
-Cum am ajuns la fileu, ii spui ca nu te descruci. Vreau sa ma invete EL!!!
-Bine, nu te mai criza atat.
-O sa fie greu cu ea, spuse Joseph razand.
-Hai, nu va mai prostiti, ca ma enervati. Nu sunt innebunita dupa el, este pur si simplu… Nu stiu ce este,.
Am inceput sa radem foarte tare, incat toata sala incepuse sa se uite la noi. Am hotarat sa incepem sa jucam ca sa ne perfectionam unii altora tacticile. Lexi nu era atat de rea la volei, ba chiar se descurca bine. Insa, nici macar impreuna nu am reusit sa il invingem pe Joseph. Arata atat de bine in tricoul lui alb incat din cauza ca ma uitam la el am primit o imensa minge in cap.
-Scuze, esti bine?
-Da, nu ma asteptam ca tu sa imi dai cu asta in cap.
-Lasa-l, cred ca era si el distras de CINEVA!
-Lexi, nu fi rea, spuse Joseph. Oricum, scuze din nou.
-Lexi, nu fi rea, spuse Joseph. Oricum, scuze din nou.
-Nu e nimic, ajungem acasa si o sa imi pun o punga cu gheata ca sa nu fac vreun cucui.
-Ok.
Se sunase si am alergat pana la vestiare ca sa nu se aglomereze. Ne-am schimbat si am pornit spre casa. Aerul era placut si vantul adia usor printre hainele mele usor ude. Imi arunca parul in adierea sa, facandu-l pe acesta sa se usuce treptat. Ma simteam ca si cand as fi carat pietre de moara. Ma dureau toti muschii. Era ingrozitor. Deja ma gandeam la teribila febra musculara de maine. Ajunsi acasa, mama si tata ne-au lasat de mancare si au iesit cu niste prieteni. Era de inteles, erau inca tineri, aveau si ei viata lor. In plus, nu mai eram singura. Aveam doi prieteni pe care ma puteam baza. Si ei stiau asta. Lexi si-a facut un dus, si-a aranjat parul, s-a machiar si apoi ne-a pupat usor pe fiecare obraz, luandu-si ramas bun si cerandu-si iarasi scuze ca ne lasa singuri. Nu era nicio problema.
-Joseph, ma duc pana sus vin repede.
-Ok, ma duc sa fac si eu un dus si ne vedem aici.
-Bine, te-ai gandit ce o sa vedem?
-Ma gandeam la “Limitless”.
-Suna bine.
Am urcat treptele si l-am gasit pe Aaron tot in camera mea. Insa, era in cosul lui de data aceasta. Dar tot dormea. Era cel mai lenes caine din cate vazusem. Si mare si lenes. Ma uimea pe zi ce trece. Am facut un dus, mi-am uscat parul si doar mi-am dat genele cu rimel ca sa para cat mai natural. Eram la mine in casa, deci nu dadeam vreo petrecere ca sa ma aranjez cine stie cum. Am zarit jurnalul pe noptiera si mi-am amintit de promisiunea ce i-o facusem. Am inceput sa scriu:
Draga jurnalule,
Mi-am amintit de promisiune mea si m-am gandit ca vei fi recunoscator daca ma voi tine de cuvant.
Astazi a fost o zi plina. Se pare ca Lexi deja are o noua cucerire, iar lucrurile dintre mine si Luke s-au mai calmat. Stau in banca la fiecare ora cu Joseph, deci e de bine. Ne intelegem de minune, nu avem nicio problema. Amandurora le place la liceu, sun impresionata ca Lexi nu a cedat. De obicei, o facea destul de repede. Bunica nu m-a mai sunat. Insa cea care a facut-o a fost Elizabeth. Si-a luat ramas bun de la mine, promitand ca voi mai auzi de ea. Sper sa se tina de cuvant.
In acest moment, Joseph ma asteapta sa ne uitam la un film. Cum parintii nu sutn acasa, suntem doar noi doi. Ureaza-mi succes. Voi avea nevoie de el.
Coborand scarile, simteam un miros usor de floricele cu unt.
-Hei, ai facut si floricele?
-Da, sper ca nu te deranjeaza.
-Sigur ca nu. Grabeste-te ca incepe filmul.
In timpul filmului mai trageam cu ochiul la el. Si el mai facea asta din cand in cand. Mai faceam pauze si mai ne aduceam aminte de vreo povestioara si ne amuzam. Era placut sa stau cu el. Ma bucurasem ca ziua confesiunilor se terminase. Ma obosise atat de tare, incat nu mai vroiam inca una de acest gen.
